The Document Foundation (TDF) a anunțat astăzi lansarea LibreOffice 5.0.3 (a patra din familia LibreOffice 5.0) și LibreOffice 4.4.6 (a șaptea din familia LibreOffice 4.4).
Toate versiunile LibreOffice sunt disponibile atât pentru Linux, cât și pentru Windows. LibreOffice 5.0 este cea mai populară versiune a acestei suite.
LibreOffice 5.0.3 are multe caracteristici noi, fiind adresată entuziaștilor, celor care doresc testarea noului, iar LibreOffice 4.4.6 este recomandată utilizatorilor conservatori, care nu se împacă prea bine cu noutățile, sau celor care le acceptă mai greu.
La sfârșitul lunii septembrie 2015, LibreOffice a împlinit 5 ani: pe 28 septembrie 2010, LibreOffice a pornit ca o nouă ramură a OpenOffice.org, deoarece se credea că OpenOffice nu va mai avea multe zile după ce a fost achiziționat de Oracle.
16 membri fondatori au lansat în 2010 proiectul LibreOffice, supravegheat îndeaproape de The Document Foundation. Iată că, după 5 ani, LibreOffice a devenit singurul concurent serios al Microsoft Office, atât prin prisma funcționalităților, cât și prin cea a celor care l-au adoptat. Nu mai departe de luna octombrie 2015, ministerul italian al apărării a început migrarea celor 150.000 de stații de lucru ale sale către LibreOffice; tot în octombrie 2015, LibreOffice a devenit suita oficială de programe de birou pentru Guvernul Marii Britanii.
Surse: The Document Foundation și opensource.com
Când va fi adoptat LibreOffice și în România? Întrebare retorică, care nu-și va găsi un răspuns atâta vreme cât comisioanele primează în politica românească.
Atît timp cît LibreOffice cît şi alte softuri pentru Linux, şi însăşi Linux ca sistem de operare, vor fi deci toate GRATUITE, şi cum cei care „adoptă” acestea în România (mă refer doar la administraţia de stat), fiind gratuite atunci şi comisionul, inevitabilul comision bată-l cucu, va fi şi el ZERO, deci nu va egzista nice un interes spre a promova „gratuităţile”. Pe de cealaltă parte, din preţul simbiozei Windows + Office care se mai rotunjeşte (se umflă) între timp, rezultă nişte comisioane generoase şi pentru care se descoperă brusc şi instantaneu un interes subit spre a le „promova”. Ah comisioanele astea, şi mai ales „comisionarii” care au maaare bătaie de cap să explice că sînt esenţiale, şi că „adoptarea” lor este vitală.
Păi da, pentru bani şi ursul joacă !