Cald. Înnebunitor de cald. Nici măcar muștele nu zburau mai mult de un metru – doi, după care planau spre un loc umbros. Lord, o corcitură de câine lup, dar care semăna mai mult cu un maidanez, stătea leșinat sub un tufiș, singurul din curtea prăfuită.
Nea Vasile, un om cam la vreo 58 sau 60 de ani, proaspăt pensionat de la CFR și retras într-o căsuță la câțiva kilometri de un mare oraș, cumpărată cu banii de pe apartamentul cu 2 camere vândut în localitatea betonată unde și-a dus viața, își trăia visul: stătea în cerdac, pe un șezlong, într-o zi de vară caniculară și-și bea porția zilnică de vin. Un vin rubiniu, rece, care făcea sticla să transpire. Și-a mai turnat un pahar, apoi l-a cuprins moleșeala…
Se făcea că era boier într-un sătuc prăfuit, uitat de lume, acum vreo două sute de ani. Avea musafiri pe conu Iorgu și coana Marghiolița, de pe moșia vecină. Și beau vin rece din ulcioare. Și s-a mândrit în fața lor cu luxul deosebit în care trăia: le-a arătat pivnița de gheață terminată cu câteva zile în urmă! Pusese sătenii să-i sape o groapă în pământ, căptuşită cu butuci de lemn, izolată cu straturi groase de paie și umplută cu zăpadă bătută. Zăpada astfel presată se transforma într-un bloc de gheaţă, care trebuia să se păstreze timp de mai multe luni, pivnița devenind un fel de cameră frigorifică a epocii sale.
Pe fondul multelor pahare date peste cap, au apărut și certurile, coana Marghiolița țipând la el, marele Vasile…
– Scoală, mă! Vasile, trezește-te, mă! Iar ai adormit și te bate soarele în cap! – era Maricica, nevasta lui nea Vasile.
Bodogănind, nea Vasile și-a mutat șezlongul și s-a felicitat că a fost deștept când a cumpărat o mașină de gheață, astfel încât acum poate să-și ia liniștit o altă sticlă transpirată din gheața fabricată de el.
Acum îi aștepta la o tablă pe Ion și Gheorghe, vecinii de peste gard. O să le arate el cum face gheața…
Dă-ți cu părerea