DECÂT o bere

Iată că, după aproape 4 săptămâni în care am stat mai mult pe drumuri, am ajuns şi acasă...

Pe unde am fost am cunoscut oameni din diverse zone ale ţării.

Deşi această formă greşită este auzită foarte des la TV (folosită cu deosebit succes chiar de unii miniştri ai Educaţiei), m-a cam deranjat s-o aud "în viu grai" la cei din zona Munteniei şi a Olteniei (mai ales la ei); se pune semnul de egalitate între DOAR şi DECÂT. Repet, oameni ok, educaţi, dar exprimarea a intrat, din păcate, în cotidian...

Exemplu: Am luat DECÂT o bere.

Corect: Am luat DOAR o bere sau NU am luat DECÂT o bere.

Nu mai zic nimic de biletul CARE l-a cumpărat... :))

În ritmul ăsta, se va ajunge ca aceste greşeli să fie comsiderate forme corecte, pe care le va impune Academia Română (cum au făcut cu nicio, niciun...)

Regulă: Ca adverb restrictiv, în construcţii afirmative se foloseşte "doar", iar în constructii negative se foloseşte "decât".

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) in loc sa... 4. (Pop.; adversativ) insa, dar, numai ca.

DOÁR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ? Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ? Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ in speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ? Expr. intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doára adv.]