După aproape 10 ani de utilizare fidelă a Ubuntu, ieri am trecut, în sfârșit, la Fedora. Deși calculatorul nu e ultimul jaf (MB Gigabyte G31M-ES2L, procesor dual core Intel E6500, 4 GBG RAM și placă video cu 1 GB memorie dedicată pe 128 bits) totuși Unity din 14.04 Ubuntu avea momente când îmi îngheța sistemul. Acest lucru m-a determinat să încerc o altă distribuție - așa am ajuns la Fedora KDE.
La fel ca Ubuntu, Fedora e tot un sistem de operare bazat pe Linux. Sistemul de operare Fedora e liber de orice cost și poate fi utilizat de toată lumea.
Am mai folosit Fedora cred că prin 2003 sau 2004 (aproape 1 an), venind de pe Slackware. Fedora s-a schimbat mult de atunci, a evoluat - dar ce este imuabil? 🙂
Trebuie să mă reobișnuiesc cu desktopul KDE (am preferat întotdeauna Gnome și Unity) și să-mi reamintesc yum. 😛
Primul lucru pe care l-am făcut: instalare Firefox, Opera, Google Chrome și Deluge. Apoi driverul Nvidia, codecurile multimedia (Fedora nu vine cu ele preinstalate) cu VLC, GIMP, LibreOffice și... vom mai vedea.
Până acum nu am probleme majore, sistemul se mișcă bine (poate pentru că și instalarea e nouă), așa că, deocamdată, nu văd motive să migrez în altă parte. Dar voi mai vedea peste 1-2 săptămâni. Următoarea distribuție pe care vreau s-o testez (dacă plec de pe Fedora) este Manjaro.
Iar un coleg de Google+ m-a pus pe gânduri cu Gentoo, făcându-mă să-mi doresc să-l testez - dar, poate mai la vară, în concediu, când voi avea timp să stau să aștept instalarea lui...
[…] o lună am migrat pe Fedora, după aproape 10 ani de Ubuntu. Nimic rău despre Fedora, dar m-am simțit ca atunci când ești […]