Astăzi ar trebui să se citească în plenul Parlamentului României o hotărîre a Curții Constituționale. Dar, ca de obicei, membrii pesedeului și ai mortăciunii penele, au decis să nu se ducă la serviciu. Ei numesc asta boicot – a nu se confunda cu boicotul de la referendum – sînt lucruri diferite: la referendum nimeni nu era obligat să meargă, pe cînd tovarășii parlamentari refuză cu încăpățînare să meargă la serviciu. Căci asta este pentru ei, pentru îmbuibați: un loc de muncă la stat.
Eu, dacă aș hotărî să nu merg la muncă pentru că așa mi s-a sculat în ziua respectivă, sînt dat afară în secunda următoare. Îmi închipui că este aceeași situație peste tot, la fiecare angajator din întreaga lume civilizată (chiar și în Togo, că tot e la modă azi…). Mai puțin la Parlament: ei stau jumătate de an în „grevă parlamentară” fără să pățească nimic, nu se duc la ședințe (deja a devenit o obișnuință) și încasează o căruță de bani. Chiar sînt și felicitați pentru ceea ce fac (sau nu fac, mai bine zis).
Apoi, cum să nu tragă tot chiulangiul să ajungă în Parlament? Toți puturoșii? Meseria de parlamentar este o sinecură mai mult decît bănoasă.
Hai să ne facem toți parlamentari! Bem, mîncăm, petrecem, chiulim – parlamentari ne numim! Fir-ați ai dracu’!
Imi place, pot face acum diferența între ceea ce spuneai și cum spuneai atunci și acum, în 2017! 🙂 Așa cum ai sesizat nimic nu s-a schimbat în comportarea aleșilor noștrii! 🙂 Doar noi ne-am schimbat, aceeia care au înțeles ceea ce era de înțeles! 🙂
sa le desfacem contractul de munca cu litera i . asta insemna pe vremea lui ceasca , ca timp de sase luin nimeni nu te angaja